CLASA A XI-A.
„Monastirea Argeșului”
http://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/balade-populare/manastirea-argesului.html
„Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”
Umanismul și iluminismul
Dosoftei „Psaltirea în versuri”
Gr. Ureche „Letopisețul Țării Moldovei”
M. Costin „Letopisețul Tării Moldovei”
I. Neculce „O samă de cuvinte”
Ienăchiță Văcărescu „Într-o grădină”
Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.
D. Cantemir „Descrierea Moldovei”
http://cantemir.asm.md/files/u1/descrierea_moldovei.pdf
Gh. Asachi „Dochia și Traian”
C. Stamati „Neneaca, cuconașul ei și dascălul”
Romantismul românesc
M. Kogălniceanu „Introducție” (la „Dacia literară”)
C. Negruzzi „O alergare de cai”
I. Heliade-Rădulescu „Zburătorul”
Gr. Alexandrescu „Umbra lui Mircea. La Cozia”
D. Bolintineanu „Legende istorice”
V. Alecsandri „Dumbrava roșie”
M. Eminescu „Luceafărul”
„Fata-n grădina de aur”
https://www.versuri.ro/versuri/mihai-eminescu-fata-n-gradina-de-aur-_t1c7.html
M. Eminescu „Floare albastră”
M. Eminescu „Și dacă...”
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
M. Eminescu „Memento mori”
M. Eminescu „Atât de fragedă”
M. Eminescu „Revedere”
M. Eminescu „Sonet”
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
Deodat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri ...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
M. Eminescu „Cezara”
Simbolismul
Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt—
Stam singur în cavou... și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Și flori de plumb și funerar veștmânt—
Stam singur în cavou... și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig—
Stam singur lângă mort... și era frig...
Și-i atârnau aripele de plumb.
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig—
Stam singur lângă mort... și era frig...
Și-i atârnau aripele de plumb.
“
”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu